Motivatie:

Acest material a aparut din nevoia expresa de a face lumina intr-un subiect extrem de exploatat in sens negativist si emotional, in scopul denigrarii Rusiei. Ceea ce trebuie sa inteleaga toti amatorii de senzational si adepti ai teoriilor de tot felul este faptul ca NICIODATA nu putem vorbi de iubire intre state, indiferent de distanta dintre ele, ci de aliante si de interese.

Nu suntem intr-un roman al lui Umberto Eco. Nu putem vorbi despre relatiile dintre doua state, asa cum este cazul Romaniei si Federatiei Ruse, prin prisma unor idiosincrazii. Nu putem afirma, asa cum spunea autorul mentionat, ca “orice intuitie sentimentala devine lirica atunci cand se organizeaza intr-o forma artistica, capatand, astfel, caracter de totalitate”.

Atacurile din presa romaneasca la adresa Rusiei sunt facute amatoristic. Pot vorbi, fara teama ca gresesc, chiar de un “atac al clovnilor”, al unor persoane care nu fac decat sa cada in derizoriu, deoarece le lipseste curiozitatea de a cauta informatiile relevante in urma documentarii aprofundate.

Iar aici se ridica o alta intrebare; vorbim de rea-vointa sau de rea-intentie? In acest scop va supun atentiei un articol, semnat de prof. Costel Neacsu, licentiat in Teologie, Istorie si Filosofie. Domnia sa este, de asemenea, ziarist, dar si consilier parlamentar.

Autorul articolului – despre care ne anunta ca este la primul episod- intitulat, dramatic, “Ne-a iubit vreodata “Maica Rusia”? ” pune la loc, ca intr-o salata viu colorata si eterogena, masoni, evrei, KGB si Armata Rosie.

Discursul sau se vrea a fi unul nationalist, dar, din pacate, autorul se descalifica grav. Si aceasta deoarece nu putem vorbi despre relatiile intre doua state – sau mai multe, depinde de perioada istorica la care ne referim- in termeni populisti.

Probabil ca distinsul profesor, jurnalist si consilier parlamentar nu a reusit sa depaseasca momentul electoral cand se adresa publicului larg. Sa nu confundam lucurile. Istoria nu inseamna doar memoria colectiva, care este, de multe ori, alterata de subiectivism, ci se prezinta prin izvoare scrise si nescrise. Adica niste notiuni elementare, pe care copiii le invata inca de la primele ore de istorie in clasa a-V-a.

Din pacate, autorul articolului trece peste aceste “amanunte” si se lanseaza intr-un sir de acuze la adresa Rusiei: “Ce-ar mai fi oare de spus, despre agresivitatea acestui “jandarm” istoric al Europei, care si-a incoltit vecinii pentru a castiga teritorii, si-a asmutit “cainii” (KGB si Armata Rosie) ca sa transforme o parte din Europa crestina intr- masa amorfa ateista, si-a permis sa impinga Romania in universal concentrationar al terorii iudeo-kominterniste? Sau cate nu ar mai fi se spus? Dar parca si istoricii nostri au intrat in pamant…” (Cronologic, Armata Rosie – termen folosit pentru fortele armate ale Uniunii Sovietice intre 1918-1946. KGB – ul, Komitet gosudarstvennoj bezopasnosti, denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, ele avand pana atunci denumirea de CEKA – Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia)

Paradoxal, dar cu ultima afirmatie a domnului profesor sunt de acord. Pentru ca, daca ar fi studiat mai multe lucrari ale istoricilor romani, nu am fi asistat la tot acest talmes-balmes. Sau daca ar fi priceput exact sensul celor citite…

Desigur, povestile despre masoni, conspiratii, femei violate si furturi pot avea in ele un sambure fascinant. Dar nu putem sa scriem povesti cand avem pretentia unei licente in istorie…neacsu

In pofida acestui fapt, in data de 4 martie a anului trecut, in revista “Justitiarul”, aparea un interviu in care profesorul Neacsu dadea lectii de publicistica. Iar sfatul sau, pe care, din neatentie sau intentionat, nu il respecta este legat de credibilitatea oferita de cititor ziaristului ca urmare a transmiterii “cat mai inteligenta a informatiei”: “Daca nu veti fi corecti in transmiterea cat mai inteligenta a informatiei, cititorii isi vor da seama si vor cauta surse mai credibile! Le transmit sa nu uite ca sunt in slujba neamului romanesc si ii indemn sa fie demni, credinciosi, culti, neostentativi in exprimari pompoase, echilibrati, echidistranti politic… Din pacate, in mass-media de astazi au patruns atatia neaveniti, multi infiltrati “sub acoperire”, incat aproape majoritatea s-au compromis prin serviciile aduse grupurilor de mafioti politici, economici, culturali etc!”

“Extirparea cancerului comunist”

Profesorul Neacsu “saluta” destramarea URSS, fapt care s-a petrecut in 26 decembrie 1991, prin Declaratia nr 142 – H a Sovietului Suprem al Republicilor Uniunii Sovietice. Astfel, a fost recunoscuta independenta a 12 republici ale fostei URSS si crearea Comunitatii Statelor Independente – CSI.

Care au fost, insa, consecintele destramarii URSS?

Vorbim, in primul rand, despre un declin economic, saracirea populatiei, exodul unor mase mari de refugiati din zonele de conflict, ramasi fara adaposturi si locuri de munca, precum si cresterea starii infractionale, inclusiv a crimei organizate. Iata, asadar, ce lauda profesorul Neacsu!

“Disparitia fostului imperiu a provocat dezechilibrul de forte pe plan international, crearea unui singur pol de putere – Statele Unite ale Americii, cu toate consecintele care decurg din aceasta pentru stabilitatea international: aparitia terorismului, migratia necontrolata de persoane, traficul de narcotice, arme si carne vie, raspandirea crimei organizate etc. Mai mult, cursa inarmarilor, proliferarea armelor nucleare, planurile de militarizare a spatiului cosmic nu au fost stopate. Coeziunea marilor puteri in scopul combaterii terorismului nu a eliminate definitiv neincrederea si suspiciunile, amintind de perioada “razboiului rece”.

Noua organizatie creata in locul URSS, Comunitatea Statelor Independente (CSI), s-a dovedit o structura ineficienta, macinata de ambitii, confruntari si chiar tensiuni intre statele membre, incapabila sa se afirme cu o voce distincta pe arena internationala. ”, autor Dr. Vasile Buga (cercetator emerit, coordonator al Centrului de Studii Ruse si Sovietice “Acad. Florin Constantiniu”), “Apusul unui Imperiu-URSS in Epoca Gorbaciov 1985-1991”, , pag. 170-171.

Evident, “atrocitatile”  comise de rusi, pe care le vede profesorul Neacsu sunt nelimitate. Dupa ce afirma ca rusii ne-au transformat, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, intr-un “stat secund al Israelului”, cateva randuri mai jos, tot el afirma ca rusii “ne-au pus in pericol viata conducatorilor”. Apeland la un silogism, pot spune ca;

  1. Romanii au fost transformati intr-un stat secund al Israelului.
  2. Rusii au pus in pericol viata conducatorilor nostri.

Concluzia; rusii au pus in pericol viata unui sef de stat, stat secund al Israelului. (?!?)

Reiau o intrebare pe care am mai adresat-o: cine are interes sa aduca in derizoriu rusii, un popor cu o cultura impresionanta si cu o influenta evidenta si covarsitoare, de-a lungul timpului, pe plansa de arhitectura a lumii?