Autor: Georgiana Arsene

Sunt omul in care Yin si Yang sunt cand prieteni, cand dusmani. Oscilez intre a scrie despre politica, oameni comuni, oameni creativi, frumosi sau urati, controversati, despre ceaiuri, carti, evenimente si viata. Uneori, pun bucati mari din suflat pe care le imbrac in fantezie. Pentru ca nu imi plac oamenii sobri si cei care ma considera o ciudata. Iar blogul meu se adreseaza celor care au curajul sa fie ei insisi.

De ce Fares?


Georgiana Arsene

Fiindca e cald, e vra, politica ne omoara, am decis sa scriu astazi despre lucruri frumoase si relaxante. Si cum pentru mine relaxant e sinonim cu ceai, ideile nu au trebuit sa fie mult timp cautate.

Si aceasta deoarece inspiratia se afla chiar in dulapioarele – la plural, exact- mele cu ceaiuri. Am de toate si pentru toti-de plante medicinale, simple, de plante medicinale combinate pentru afectiuni-ale rinichilor-plante si fructe, flori si fructe, ceaiuri negre, simple sau in amestec, ceaiuri verzi-cu fructe exotice, flori sau menta-ba chiar si ceai rosu african.

Evident, nu pot sa intru intr-un magazin ce comercilizeaza si ceaiuri si sa nu imi iau ceva.

Cele mai multe ceaiuri le am, insa, de la Fares. Fie ca le-am comandat online, fie ca le-am cumparat din magazin, ele se afla in topul preferintelor mele. Si aceasta din doua motive, extrem de simple: Fares e o marca autohtona si, mai mult, produsele lor contin mult mai putine arome decat alte ceaiuri. Spre comparatie, cititi ingredientele unui ceai  Fares- vorbesc aici despre cel de fructe sau verde si ingredientele altui ceai, eventual vrac sau tot la plic, cu un pret ridicat. Proportia aromelor este superioara in cazul doi.

Cateva poze cu ceaiurile si suplimentele mele de la Fares:

 

Li s-a dat ideea si li s-a luat somnul


Georgiana Arsene

Nu credeam – nu, nu sa-nvat a muri vreodata, cum zicea Eminescu, pentru ca nu am de gand sa parasesc prea curand aceasta lume-sa imi fie schimbate datele de logare ale blogului. Si totusi, vad ca s-a intamplat, fiind nevoie sa imi schimb parola.

Intrebarea care nu ma framanta, nici nu ma amuza, dar nici nu ma lasa rece este: de ce ar avea cineva interes sa imi atace mie blogul, mai ales ca, in ultimul timp, am scris atat de putin? Cat de bolanva poate fi o persoana sa se preocupe de acest blog in loc sa isi vada de viata sa care, din cate imi dau seama, este de o mizerie cumplita?

Sa iti faci ca unic scop in viata atacarea unui blog este un lucru josnic si sper din tot sufletul sa nu se mai intample. Traim intr-o tara in care libertatea de exprimare este garantata de Constitutie, asa ca nimeni nu este sau nu ar trebui sa fie mai presus de lege.

Daca exista oameni care au impresia ca apeland la atacuri marsave uita de viata lor mizera se inseala si vor cadea si mai adanc in prapastia deznadejdii. Imagini pentru Persistența memoriei

Nu de putine ori am fost blamata pentru ca imi place si il sustin fara nici o opreliste pe presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin. Am starans din dinti si am mers mai departe, convinsa fiind ca nimeni nu are dreptul sa imi spuna ce sa simt sau sa cred. Au fost momente in care am fost atacata marsav pentru ca unii vazusera pe Fb ce simpatii politice am. Facusera front comun impotriva mea.

Asta nu m-a impiedicat sa imi sustin in continuare idolul.

Asa ca mai spun inca o data, raspicat: imi place Vladimir Putin si il voi sustine chiar daca as ramane ultima persoana din Romania care ar avea curajul sa declare public acest lucru!

Si piranda e aliat NATO


Georgiana Arsene

Joi, nu departe de Bucuresti. O dupa amiaza fierbinte de vara. Prin geamul trenului care ma duce la Buzau vad un convoi militar si, la umbra, o femeie roma. Suntem aliati NATO si, in extenso, si ea.

Indiferent de situatie, specificul local este mai puternic. Indiferent de regim sau aliante o asemenea femeie va sta mereu acolo, ca un simbol viu al unei lumi care refuza sa se schimbe. 

Corado la cenaclu


Georgiana Arsene

De cand se mutase in noul bloc, Corado isi gasise in el germenii unui om de cultura. Asta datorita vecinilor care zdranganeau seara intr-o chitara dezacordata, in timp ce unul din ei scria niste versuri care frizau dementa. Pentru ei, insa, dar si pentru Corado, aceste momente erau nepretuite si imposibil de inteles de ceilalti.

Asa ca seara se adunau la cate unul din ei unde, sub muza lui Bachus, incepeau sa discute despre viata, iubire si femei. De regula, discutia ajungea intr-un punct mort, moment in care Virgil, pe care, in realitate, il chema Gicu, dar auzise el de un poet roman si ii imprumutase numele, scotea de sub pat un caiet slinos in care isi nota ideile.

Azi, de pilda, Virgil se simtea inspirat. „Ce e veata omului/ Daca-si pune pofta-n cui” a scris el, sub privirile admirative ale lui Corado. Asta isi amintea cum nu a fost capabil sa scrie nici macar o compunere cu titlul „Cum am petrecut vacanta”. O lacrima cazu pe fila soiasa.

Virgil interpreta asta ca pe un gest de mare sensibilitate si talent propriu, motiv pentru care decreta ca poezia, care avea sa se intituleze „Veata si iubirea” ii va fi dedicata lui Corado.

Puternic atins in inima, mai ales ca ma-sa uitase sa ii trimita un cadou de Craciun, de la „Mosu'”, Corado incepu sa planga.
Asta a fost prilej de inspiratie pentru Tony sa compuna linia melodica. 

In timp ce plangea cu sughituri, Corado incepu sa vorbeasca in rime. „Cand o sa mor/ Sa ma lasati sa zbor/ As manca un ousor/ Molisor”.

Virgil fu siderat. O asemenea rima, zicea el, nu ar fi gasit nici dupa o sticla de vodca. Scrise repede versurile lui Corado si il decreta poetul serii, nu inainte de a-i da sa manance un rest de covrig gasit prin haina.

Analizele rusesti in domeniul apararii antiracheta. Concluzii.


Tezele briefingului generalului-locotenent Viktor POZNIHIR, prim adjunct al şefului pentru operaţiuni al Statului Major rus.

Evoluţia situației în domeniul apărării antirachetă este un aspect cheie al securităţii internaţionale. Factorul de scut antirachetă are un impact direct asupra cursei înarmărilor şi dezarmării nucleare, asigurării stabilităţii strategice. Acest lucru se datorează legăturii indisolubile dintre armele strategice ofensive şi armele strategice defensive.

Pornind de la înţelegerea rolului destabilizator al sistemelor de apărare antirachetă, Uniunea Sovietică şi Statele Unite au semnat, în anul 1972, Acordul privind limitarea sistemelor de apărare antirachetă (ABM Treaty).

Folosind ideea referitoare la aşa-numitele ameninţări ale rachetelor „iraniene“ şi „nord-coreene“, Statele Unite s-au retras din Acordul privind limitarea sistemelor de apărare antirachetă, în anul 2002, şi au început o desfășurare la scară largă a sistemelor mobile şi staţionare de apărare antirachetă, care înainte se aflau sub restricţiile acestui acord.

În prezent, elementele scutului antirachetă american sunt amplasate în partea continentală a SUA, în Europa şi în regiunea Asia-Pacific. Mijloacele maritime de interceptare a rachetelor balistice au fost dislocate în apropierea coastelor Rusiei şi Chinei.

Capacitățile de informații ale sistemului

Sistemele americane staţionare de radiolocaţie pentru avertizarea unui atac cu rachete nucleare acoperă toate traiectoriile posibile ale rachetelor balistice ruseşti către direcţia SUA.

Implicarea radarelor maritime mobile aproape de Alaska și staţiile din România şi Polonia, precum şi a sistemelor de informaţii ale navelor, scutul antirachetă creşte în mod semnificativ eficienţa şi acurateţea indicării ţintelor privind rachetele balistice intercontinentale ruseşti şi rachetele balistice de pe submarine ruseşti şi, în consecinţă, capacitatea lor de interceptare.

Se preconizează o creştere a capacităţilor informaţionale ale sistemului de apărare antirachetă al SUA ca urmare a extinderii unui sistem spaţial pe orbită joasă pentru detectarea şi urmărirea rachetelor balistice. Astfel, instrumentele de informare și detectare ale sistemului american de apărare antirachetă oferă acum nu numai detectarea startului rachetelor balistice ruseşti, urmărirea traiectoriei lor de zbor, ci şi furnizarea datelor privind ţintă către complexele de luptă de pe scuturile antirachetă pentru a intercepta focoasele rachetelor balistice.

Capacitatea de putere de foc de pe scuturile antirachetă ale SUA

În prezent, acestea cuprind aproximativ 30 de antirachete „GBI“, 130 de antirachete „Standard-3”, 150 de complexe de antirachete „THAAD”, desfăşurate pe teritoriul SUA, în segmentele regionale de apărare antirachetă din Europa şi Asia-Pacific. O serie de antirachete sunt dislocate şi pe navele aliaţilor americani.

Având în vedere că la dispoziţia Iranului şi Coreii de Nord nu sunt mai mult de 10 rachete balistice cu rază medie de acţiune, arsenalul Pentagonului format din 300 de antirachete depăşeşte în mod semnificativ nivelul ameninţării reale.

Conform estimărilor noastre, până în anul 2022 numărul total de antirachete va depăși 1.000 de unităţi, iar în viitor va depăşi numărul de focoase desfăşurate pe rachetele intercontinentale ruseşti.

Un asemenea număr de arme de apărare antirachetă reprezintă o ameninţare serioasă pentru potenţialul rus de descurajare, în special, având în vedere activitatea neîntreruptă de modernizare a complexelor de luptă ale scuturilor antirachetă.

Scenariile interceptării rachetelor balistice intercontinentale ruseşti

Primul scenariu prezintă interceptarea de către complexul de nave antirachetă, situat în Marea Baltică, a unei rachete balistice intercontinentale lansate din partea europeană a Rusiei. În al doilea caz este simulată interceptarea de către complexul de nave antirachetă, situat în Marea Norvegiei, a unei rachete lansate de pe un submarin. Având în vedere viteza mare a antirachetei, interceptarea ţintei este posibilă în ambele cazuri, într-o etapă incipientă a zborului acestora.

Următorul scenariu simulează o situaţie în care baza de rachete este situată în partea centrală a Rusiei, iar antirachetele sunt lansate din partea continentală a teritoriului SUA.

Interceptarea rachetei se face cu o antirachetă lansată din Alaska. Celelalte două rachete intră în zona aflată sub raza de acţiune a antirachetelor „GBI“, desfăşurate în California.

În această situaţie, focoasele rachetelor ruseşti, ale căror traiectorii nu se încadrează în zonele acoperite ale segmentelor regionale de apărare antirachetă, pot fi interceptate de complexele de luptă de pe teritoriul SUA.

Odată cu punerea în funcţiune a celei de-a treia zone de poziţionare a antirachetelor „GBI“, în nord-estul SUA, capacitatea totală a sistemului de apărare antirachetă va fi în stare să intercepteze toate rachetele balistice ruseşti şi chinezeşti care zboară în direcţia SUA.

Potenţialul de atac

O ameninţare nu mai puţin gravă la adresa securităţii Rusiei şi a Chinei este potenţialul de atac al grupurilor de apărare antirachetă. Crucişătoarele şi distrugătoarele antirachetă ale forţelor navale americane, echipate cu antirachete de interceptare sunt în acelaşi timp şi purtătoare de rachete de croazieră „Tomahawk“, cu o rază de acţiune de până la 2.500 km.

Menţionez că fiecare crucişător de tip „Ticonderoga“ are128 de lansatoare Mk-41, iar distrugătorul de tip „Arleigh Burke» – 96. Acestea sunt lansatoare universale. În ele pot fi plasate atât antirachete „Standard-3“, cât şi rachete de croazieră cu rază lungă de acţiune „Tomahawk“.

În mod potenţial, pe navele antirachetă americane pot fi desfăşurate peste 1000 rachete de croazieră „Tomahawk”. Navele de patrulare antirachetă din apele Mării Baltice şi ale Mării Negre reprezintă o ameninţare pentru obiectivele din partea europeană a Rusiei, deoarece există o incertitudine legată de arma care este în prezent încărcată în lansatoare.

Instalaţia de lansare МК-41

În bazele de apărare antirachetă din România şi Polonia, de asemenea, se folosesc lansatoare universale similare, de pe care pe nave se efectuează lansări de antirachete şi rachete de croazieră.

Ideea că versiunea terestră a lansatoarelor Mk-41 ar presupune pierderea capacităţii de a lansa rachete de croazieră, este neconvingătoare. Înlocuirea antirachetelor din bazele europene de apărare antirachetă cu rachete de croazieră „Tomahawk“ poate fi efectuată în ascuns şi într-un timp scurt. În acest caz, sub ţinta rachetelor de croazieră poate fi întreaga parte europeană a Rusiei.

Vă atrag atenţia că o posibilitate de utilizare a lansatorului de pe nave în versiunea terestră pentru desfăşurarea de rachete de croazieră de tip „Tomahawk“ reprezintă o încălcare directă a obligaţiilor care decurg din Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie şi mică de acţiune.

În mod repetat am adus la cunoştinţa partenerilor americani îngrijorările Rusiei legate de încălcări ale obligaţiilor internaţionale ale SUA. Nicio reacţie.

Atacul global

Implementând conceptul de folosire în comun a armelor ofensive şi defensive, Pentagonul a început să creeze complexe de perspectivă pentru a da o lovitură globală promptă.

În conformitate cu aceste puncte de vedere doctrinare, mijloacele respective au ca scop de a da lovituri neașteptate şi preventive și ar trebui să asigure distrugerea oricărei ţinte, în orice punct de pe glob, în decurs de o oră din momentul luării deciziei. Înzestrarea cu primele complexe a forţelor armate americane este planificată pentru anul 2020.

Interconectarea planurilor de desfăşurare a sistemului de apărare antirachetă şi crearea mijloacelor pentru a da o lovitură globală promptă este evidentă. În cazul în care este dată o lovitură neașteptată de „dezarmare“ asupra obiectivelor nucleare strategice ruse şi chineze creşte în mod semnificativ eficienţa sistemului de apărare antirachetă al SUA.

Astfel, crearea mijloacelor pentru a da o lovitură globală promptă constituie încă un factor care confirmă dorinţa Washingtonului de a rupe echilibrul de forţe creat și de a-şi asigura dominaţia strategică globală.

Potenţialul anti-spaţial

În mod separat, trebuie remarcate ameninţările pe care o reprezintă sistemul de apărare antirachetă al SUA pentru activităţile spaţiale.

Având în vedere caracterul global al acţiunilor navelor de apărare antirachetă, activitatea spaţială a oricărui stat se află în pericol, inclusiv a Federaţiei Ruse şi a Republicii Populare Chineze.

Concluzii

În ansamblu, pe baza analizei acţiunilor SUA şi ale aliaţilor lor în domeniul apărării antirachetă şi a rezultatelor simulării, se pot trage următoarele CONCLUZII:

1)    Sub pretextul contracarării ameninţărilor din partea rachetelor „nord-coreene” şi „iraniene”, Statele Unite ale Americii desfăşoară un sistem strategic conceput pentru a distruge rachetele balistice ruseşti şi chinezeşti, rupând echilibrul forțelor de descurajare.

2)    Mijloacele sistemului de apărare antirachetă american au încă de pe acum potenţialul de a intercepta rachete balistice ruseşti şi chinezeşti şi reprezintă o ameninţare pentru forţele nucleare strategice ale Rusiei şi Chinei. Pe viitor, aceste capacități vor creşte.

3)    Prezenţa bazelor americane antirachetă în Europa, şi a navelor cu echipamente antirachetă în mările şi oceanele situate în apropierea teritoriului rus, creează o componentă puternică,mascată, care permite lansarea unui atac inopinat cu rachete nucleare asupra Federaţiei Ruse.

4)    Desfăşurarea sistemului de apărare antirachetă al SUA încalcă paritatea existentă în domeniul armamentelor strategice şi este un factor destabilizator care îngustează în mod semnificativ posibilităţile de dialog privind dezarmarea nucleară.

5)    Creşterea potenţialului sistemului american de apărare antirachetă stimulează cursa înarmărilor, îndeosebi cu arme strategice, forţând alte ţări să ia măsuri militare şi tehnico-militare de ripostă.

6)    Sistemul global de apărare antirachetă al SUA reprezintă o ameninţare pentru folosirea liberă de către orice stat a spaţiului cosmic.

După retragerea SUA din Tratatul pentru scuturile antirachetă, reprezentanţii ruşi au explicat în mod repetat caracterul nefast al distrugerii stabilităţii strategice, pe care îl are crearea şi desfășurarea unui sistem global de apărare antirachetă. În acelaşi timp, au fost depuse eforturi pentru a găsi soluţii la problemele legate de dezvoltarea sistemului american de apărare antirachetă, şi au fost propuse diverse variante pentru a rezolva contradicţiile care apar. În special, am propus să se efectueze o analiză comună a ameninţărilor pentru a determina ce mod de apărare antirachetă ar fi adecvat şi nu ar crea premise pentru o nouă cursă a înarmărilor în domeniul strategic.

De asemenea, în cadrul colaborării am propus elaborarea în comun a arhitecturii de apărare antirachetă pentru Europa, care să poată garanta apărarea împotriva atacurilor rachetelor nestrategice.

Totuşi, toate iniţiativele ruseşti au fost respinse.

În acest sens, Rusia trebuie să ia contramăsuri adecvate pentru a preveni ruperea echilibrului de forţe existent în domeniul armelor strategice şi pentru a reduce la minimum posibilitatea de deteriorare a securităţii statului, ca urmare a extinderii în continuare a capacităţilor de apărare antirachetă ale SUA.

Тезисы брифинга первого заместителя начальника Главного оперативного штаба ВС РФ генерал-лейтенанта Виктора ПОЗНИХИРА

Развитие ситуации в области противоракетной обороны является ключевым вопросом международной безопасности. Фактор ПРО оказывает непосредственное влияние на гонку вооружений и ядерное разоружение, обеспечение стратегической стабильности. Это обусловлено неразрывной взаимосвязью между стратегическими наступательными и стратегическими оборонительными вооружениями.

Исходя из понимания дестабилизирующей роли ПРОСоветским Союзом и Соединёнными Штатами в 1972 году был подписан Договор об ограничении систем противоракетной обороны.

Используя тезис о так называемых «иранской» и «северокорейской» ракетных угрозах, Соединённые Штаты в 2002 году вышли из Договора по ПРО и приступили к масштабному развёртыванию мобильных и стационарных противоракетных систем, которые прежде подпадали под ограничения данного соглашения.

В настоящее время элементы американской системы ПРО размещены на континентальной части США, в Европе и Азиатско-Тихоокеанском регионе. Морские средства перехвата баллистических ракет развёрнуты вблизи побережья России и Китая.

Информационно-разведывательный потенциал системы

Стационарные РЛС американской системы предупреждения о ракетно-ядерном ударе перекрывают все возможные траектории полёта российских баллистических ракет в направлении США.

Задействование мобильной РЛС морского базирования вблизи Аляски, станций в Румынии и Польше, а также информационных систем кораблей ПРО значительно повышает оперативность и точность целеуказаний о российских МБР и БРПЛ, а, следовательно, и возможности по их перехвату.

Рост информационных возможностей системы ПРО США ожидается в результате наращивания низкоорбитальной космической системы обнаружения и сопровождения баллистических ракет. Таким образом, информационно-разведывательные средства американской системы ПРО уже сейчас обеспечивают не только обнаружение старта российских баллистических ракет, их сопровождение на траектории полёта, но и выдачу целеуказаний огневым комплексам ПРО для перехвата боевых блоков баллистических ракет.

Возможности огневых средств системы ПРО США

Сегодня они включают около 30-ти противоракет «ГБИ», 130-ти противоракет «Стандарт-3», 150-ти противоракет комплексов «ТХААД», развёрнутых на территории США, в составе Европейского и Азиатско-Тихоокеанского региональных сегментов ПРО. Определённое число противоракет развёрнуто на кораблях союзников США.

Учитывая, что в распоряжении Ирана и Северной Кореи имеются не более 10 баллистических ракет средней дальности, арсенал Пентагона из 300-х противоракет значительно превосходит уровень реальной угрозы.

По нашим оценкам, к 2022 году количество противоракет системы ПРО составит более 1000 единиц, а в перспективе превысит число боевых блоков, развёрнутых на российских межконтинентальных ракетах.

Такое количество огневых средств ПРО представляет серьёзную угрозу для российского потенциала сдерживания, особенно с учётом постоянно ведущихся работ по модернизации огневых комплексов ПРО.

Сценарии перехвата российских МБР

Первый сценарий демонстрирует перехват корабельным комплексом ПРО, находящимся в Балтийском море, межконтинентальной баллистической ракеты, стартовавшей с Европейской части России.Во втором случае моделируется перехват корабельным комплексом ПРО из акватории Норвежского моря ракеты, стартовавшей с подводной лодки. С учётом высокой скорости противоракеты, перехват цели в обоих случаях возможен ещё на начальном этапе их полёта.

Следующий сценарий моделирует ситуацию, при которой район базирования ракет расположен в центральной части России, а противоракеты стартуют с континентальной части территории США.

Перехват ракеты осуществлён противоракетой, стартовавшейс Аляски. Оставшиеся две ракеты попадают в зону поражения противоракет «ГБИ», развёрнутых в Калифорнии.

В этой ситуации боевые блоки российских ракет, траектории которых не попадают в зоны поражения региональных сегментов ПРО, могут быть перехвачены огневыми комплексами на территории США.

С вводом третьего позиционного района противоракет «ГБИ» на северо-востоке США суммарные возможности системы ПРО позволят перехватывать все российские и китайские баллистические ракеты, летящие в направлении США.

Ударный потенциал

Не менее серьёзную угрозу для безопасности России и Китая представляет ударный потенциал группировок ПРО. Крейсера и эсминцы ПРОвоенно-морских сил США, оснащённые противоракетами, являются одновременно и носителями крылатых ракет «Томахок» с дальностью стрельбы до 2500 км.

Напомню, что на каждом крейсере типа «Тикондерога» имеется128 пусковых установок Мк-41, на эсминце типа «ОрлиБёрк» – 96. Эти пусковые установки универсальные. В них могут размещаться как противоракеты «Стандарт-3», так и крылатые ракеты большой дальности «Томахок».

Потенциально на кораблях ПРО США может быть развёрнуто более1000 крылатых ракет «Томахок». Патрулирование кораблей ПРО в акваториях Чёрного и Балтийского морей представляет угрозу для объектов в европейской части России, так как имеется неопределённость, какое оружие в текущий момент загружено в пусковые установки.

Пусковая установка МК-41

На базах ПРОв Румынии и Польше также используются аналогичные универсальные пусковые установки, с которых на кораблях осуществляются пуски противоракет и крылатых ракет.

Тезис о том, что в наземном варианте пусковые установки Мк-41 якобы утрачивают способность запускать крылатые ракеты, неубедителен. Замена противоракет на европейских базах ПРО крылатыми ракетами «Томахок» может быть осуществлена скрытно и в короткие сроки. В этом случае под прицелом крылатых ракет окажется вся европейская часть России.

Обращаю внимание, что возможность использования корабельной пусковой установки в наземном варианте для размещения крылатых ракет типа «Томахок» является прямым нарушением обязательств по Договору о ликвидации ракет средней и меньшей дальности.

Российские озабоченности нарушениями международных обязательств со стороны США мы неоднократно доводили до американских партнёров. Реакция отсутствует.

Глобальный удар

Реализуя концепцию совместного использования наступательных и оборонительных вооружений, Пентагон приступил к созданию перспективных ударных комплексов мгновенного глобального удара.

В соответствии с доктринальными взглядами эти средства предназначены для нанесения внезапных упреждающих ударов и должны обеспечить уничтожение любых целей в любой точке земного шара в течение одного часа с момента принятия решения. Поступление первых комплексов в американские вооружённые силы планируется в 2020 году.

Взаимосвязь планов по развёртыванию системы ПРО и созданию средств мгновенного глобального удара очевидна. При нанесении внезапного «разоружающего» удара по объектам российских и китайских стратегических ядерных сил значительно возрастает эффективность американской системы ПРО.

Таким образом, создание средств мгновенного глобального удара – ещё один фактор, который подтверждает стремление Вашингтона разрушить сложившийся баланс сил, обеспечить глобальное стратегическое доминирование.

Противокосмический потенциал

Отдельно необходимо отметить угрозы, которые система ПРО США представляет для космической деятельности.

Учитывая глобальный характер действий кораблей ПРО, под угрозой находится космическая деятельность любого государства, включая Российскую Федерацию и Китайскую Народную Республику.

Выводы

В целом, на основе анализа действий США и их союзников в сфере ПРО и результатов моделирования можно сделать следующие ВЫВОДЫ:

1)    Под предлогом противодействия «северокорейской» и «иранской» ракетным угрозам Соединёнными Штатами развёртывается стратегическая система, предназначенная для уничтожения российских и китайских баллистических ракет, нарушающая баланс сил сдерживания.

2)    Средства системы противоракетной обороны США уже сегодня обладают потенциалом перехвата российских и китайских баллистических ракет и представляют угрозу стратегическим ядерным силам России и Китая. В дальнейшем эти возможности будут возрастать.

3)    Нахождение американских баз ПРО в Европе, кораблей ПРО в акваториях морей и океанов, приближённых к российской территории, создаёт мощный скрытый ударный компонент для возможного нанесения внезапного ракетно-ядерного удара по Российской Федерации.

4)    Развёртывание американской системы ПРО нарушает сложившийся паритет в области стратегических вооружений и является дестабилизирующим фактором, существенно сужающим возможности для диалога по вопросам ядерного разоружения.

5)    Наращивание потенциала американской ПРО стимулирует гонку вооружений, прежде всего стратегических, вынуждает другие государства принимать ответные военные и военно-технические меры.

6)    Глобальная система ПРО США представляет угрозу для свободного использования космического пространства любым государством.

После выхода США из Договора по ПРО российские представители неоднократно разъясняли пагубность разрушения стратегической стабильности, которое несёт создание и развёртывание глобальной системы ПРО. Одновременно предпринимались усилия по поиску путей решения проблем, связанных с развитием американской ПРО, и предлагались различные варианты разрешения возникающих противоречий. В частности, мы предлагали провести совместный анализ угроз, чтобы определить, какая ПРО была бы адекватна и не создавала предпосылок для новой гонки вооружений в стратегической сфере.

В рамках сотрудничества мы также предлагали совместно разработать архитектуру ПРОдля Европы, которая могла бы дать гарантию защищённости от ударов нестратегических ракет.

Однако все российские инициативы были отвергнуты.

В этой связи Россия вынуждена принимать адекватные ответные меры, направленные на предотвращение нарушения существующего баланса сил в области стратегических вооружений и минимизацию возможного ущерба безопасности государства в результате дальнейшего наращивания возможностей ПРО США.

Sursa: Ambasada Rusiei in Romania