Magda Bistriceanu: „Prefer meritocraţia, nu sexismul”


Magda Bistriceanu, fost secretar executiv al PSD Diaspora, actualmente membru al Partidului Forţa Civică vorbeşte, într-un interviu acordat https://inprimalinie.wordpress.com despre politica românească. Deşi a plecat din PSD, Bistriceanu susţine că îşi doreşte ca noul Guvern Ponta 2 să fie „un experiment reuşit”.

Aţi renunţat la PSD în favoarea Forţei Civice. Rezultatele alegerilor din 9 decembrie i-au dat câştigători pe PSD, împreună cu PNL şi PC. Regretaţi că nu sunteţi în tabăra învingătorilor?

Magda Bistriceanu: Învingătorii nu sunt neaparat cei care câştiga alegerile. Nu întotdeauna plebiscitul rezolvă problemele unei societăţi. Nu regret plecarea din PSD, pentru că sunt o persoană onestă. Am sesizat agresiunea asupta statului de drept, asupra unei societăţi normale. Balonul de săpun al USL, susţinut masiv de populaţie, se va sparge în curând. Eu nu mi-am dorit posturi, de aceea am intrat în FC după stabilirea candidaturilor.

Caracterizaţi, în maxim 5 cuvinte, Guvernul Ponta 2. Argumentaţi.

Magda Bistriceanu: Un experiment pe care mi-l doresc reuşit. Îl doresc reuşit pentru că trăiesc în această ţară şi prefer să crească nivelul de trai iar acest lucru să-mi contrazică convingerile. Cum poţi administra o ţară atunci când tu te-ai pretat la găinării? Sunt acuzaţiile procurorilor, care planează asupra unor miniştri, şi care nu au fost anulate de instanţe.

În vară, fostul şef al SIE, Ioan Talpeş, făcea următoarea afirmaţie cu privire la Mihai Răzvan Ungureanu: “Mihai Răzvan Ungureanu este un personaj inteligent, cult, cu o cunoaştere a jocurilor europene şi nu numai europene, care a fost nominalizat în ipostaza de şef al Serviciului de Informaţii Externe pentru că era în măsură să comunice acolo, mai ales la ora actuală. Mi-e greu să mă exprim pentru că a început cu stângul. În situaţia în care a fost prezentat ca o variantă a preşedintelui şi într-un moment în care preşedintele renunţase la o altă variantă, va atârna foarte greu de perceperea publică. Dacă peste 10 ani prostiile celor care vor fi la putere atunci vor fi mai mari decât ale preşedintelui actual, atunci domnul Băsescu va părea o figură luminoasă, iar domnul Ungureanu va putea să spună: „Eu sunt ăla pe care l-a ales domnul preşedinte!” Sursa:Ziare.com. Cum comentaţi?

Magda Bistriceanu: Alegaţiile domnului Talpeş nu sunt de natură să-mi confirme sau să-mi infirme opiniile. A fost şef SIE, aşadar nu-i neg capacitatea intelectuală sau/şi profesională. Prestaţia sa publică ulterioară nu mi-l recomandă drept o autoritate la care s mă raportez.
Fac femeile cu adevărat politică în România?

Magda Bistriceanu: Locul femeii la cratiţă e pe cale să devină un mit. Eu prefer meritocraţia, nu sexismul. Avem femei ministru, parlamentar şi europarlamentar. Dacă nu mă înşel, am avut femeie şef de partid (PC) şi avem femeie şef de partid (PP-DD). Femeile fac politică în România, dar nu toate femeile competente au intrat în politică.

Cât din activitatea unei femei parlamentar român este profesionalism şi cât este compromis?

Magda Bistriceanu: Acum, contează persoana. Au apărut în spaţiul public suficiente exemple în care competenţa iese din discuţie. În acelaşi timp, sunt şi femei care exprimă competenţă, conduc sau au condus afaceri de succes. Aşadar, dacă singura recomandare este legată de aspectul fizic, vorbim despre compromis. Şi nu doar un compromis.

Anunțuri

HUMOR


Ionel n-a fost cuminte şi tatăl său, care peste două zile trebuie să plece pe front, se pregăteşte să-i aplice o mică corecţie.

–         Ah, tată! spune Ionel, cruţă-ţi puterile pentru patrie!

–         Azi am primit o scrisoare de la logodnica mea, povesteşte un soldat pe front, în care îmi scrie: „şi acuma te îmbrăţişez cu mii de sărutări”… Iar dedesubt cenzura: „Aprobat”.

Glume culese din Almanahul Muncii Româneşti 1942, pagina 245.

Crăciun în avans


Anul ăsta, Crăciunul a venit mult prea devreme. Nici nu intrasem bine în decembrie că reclamele imense, cu Moş Crăciuni coloraţi şi burtoşi apăreau prin oraş.

O dată cu Ziua Naţională, nebunia a izbucnit, vorba lui Ducu Bertzi „fără porţi şi fără ziduri”. Peste tot, la tv, erau difuzate filme cu Moş Crăciun. Nimic despre reala semnificaţie a acestei sărbători. Comercial, roşu şi păcătos, Crăciunul nou, fără Iisus care se naşte în iesle, fără colindători adevăraţi, doar cu Crăciuniţe – evident, sexy! – care îşi fâţâie fundul peste tot.

De altfel, într-o societate îndobitocită, victimă a sexului, indiferent de forma sa, asemenea lucruri încep să devină NORMALITATE. Copiii vor fi învăţaţi că sexul este una dintre cele mai bune monede de schimb, mamele îşi vor îndemna odraslele să devină manechine, carne macră bună doar de satisfăcut pofta vreunui Moş Crăciun burtos şi potent.

Mi-e dor de un Crăciun autentic, mi-e dor de atmosfera de sărbătoare sinceră şi neprihănită din poveştile copilăriei, mi-e dor să cred în miracole, să trăiesc bucuria naşterii Mântuitorului.

Lucrari masonice sau doar grandomanie în noul Guvern Ponta?


Nu pot să uit ce tam-tam s-a făcut de fiecare dată când Emil Boc era numit premier al României. Şi acest lucru era făcut, cu precădere, de către Opoziţie. Dar, cum bine spune înţelepciunea populară: „roata, fie şi pătrată, tot se mai învârte odată”, iată că a venit rândul lui Ponta să fie numit din nou premier. Avem, aşadar, un guvern Ponta 2. Şi, nu vreau să vorbesc cu păcat, dar parcă am mai văzut filmul ăsta…

Ei bine, noul Guvern şi-a propus să aibă mai multe. Aşa că a apărut şi Ministerul Marilor Proiecte. Când am citit denumirea, recunosc, primul meu gând s-a îndreptat spre filmul revăzut cu vreo câteva seri în urmă, pe Pro Cinema, intitulat „Amintiri din Epoca de Aur”. Acest minister ar urma să fie condus, se pare, de către Dan Şova. Amănunte despre acesta găsiţi aici şi aici.

Faptul că Şova a fost executat silit de Fisc cred că a fost principalul motiv pentru care Ponta s-a gândit să îi dea pe mână acest minister. Pentru că numai o asemenea persoană ar putea conduce Ministerul Marilor Proiecte şi nu am nici o îndoială că va raporta, anual, mari reuşite care vor depăşi graniţele spaţiului terestru.

Pe de altă parte, denumirea de Minister al Marilor Proiecte mă duce cu gândul la o lucrare de tip masonic. Şi aceasta deoarece Marile Loji au, invariabil, un mare maestru, un mare cancelar etc.

Întrebarea este care dintre aceste două variante se confirmă şi de ce?

Se răsucesc morţii în pământ şi nu îşi găsesc liniştea


Zilele astea ne amintim, mai mult simbolic şi declarativ, de începuturile Revoluţiei din Decembrie 1989. Sângele scurs pe caldarâm, în urmă cu două decenii, e încă acolo, deşi noi nu îl mai vedem. Glasurile celor care au ieşit în stradă cerând moartea dictatorului se aud mereu, ca nişte şoapte, nevrând să se stingă şi incapabile să fie reduse vreodată la tăcere.

Tăcerea şi întunericul au cuprins, însă, România, chiar în momentul în care străztile erau câmpuri de luptă. Clasa politică apărută ca de nicăieri atunci, în decembrie 1989, a redus la tăcere vinovaţii fără vină care au crezut, în momente dramatice, să sacrificiul şi buna credinţă vor face viaţa mai bună. Că s-a terminat cu generaţiile de sacrificiu, că măcar copiii lor vor avea o soartă mai bună.

S-au înşelat. La două decenii de atunci, asistăm la cea mai mare batjocorire adusă poporului român de un grup de politicieni – oameni de afaceri, infractori, securişti – care pun bazele unei noi dictaturi.

Mă întreb dacă sângele românilor nevinovaţi, care s-au sacrificat în decembrie 89, va fi vreodată răzbunat. Şi dacă da, de cine. Şi cum.