Vreau să fiu şef, am luat-o razna!


De dimineaţă, am asistat, în calitate de telespectator, la mediatizarea dramei unui cetăţean din Câmpia Turzii, părăsit de nevastă, şomer şi fără perpective, care dorea să fie eutanasiat, pentru că nimeni nu vrea să îl angajeze.

Recunosc, în primă fază, mi-a fost milă de bietul om, dar această emoţie avea să dispară după ce am urmărit o parte din intervenţia pe care acesta a avut-o în emisiunea A. Stroicescu de la Antena 3, când şi-a dat arama pe faţă. Ei bine, cetăţeanul nostru nu îşi dorea să muncească undeva, oriunde, să nu moară de foame şi să nu îl ia vecinii de bloc la ochi că e rău platnic. Nenea îşi dorea să fie coordonator proiect, coordonator nu ştiu la ce sau funcţionar în administraţie. Că, de!

Nu neg că o fi avut studii, dar, într-un oraş precum Câmpia Turzii, unde, sincer, nu văd ce prea poţi face, să stai cu coada pe sus mi se pare deplasat, mai ales în situaţia sa. Mă întreb dacă i s-ar fi propus să fie gunoier sau om de serviciu. Ar fi acceptat? Cu siguranţă că nu.

Nu am văzut nici o intervenţie televizată cu soţia, pardon, fosta. Cu siguranţă, biata femeie a avut un motiv bun să îl lase, acum, la bătrâneţe. Iar motivul nu este vreun arab cu tenul măsliniu si părul negru ca pana corbului, nici vreun ungur cu mustăţi stufoase, ci, probabil, chiar „vedeta” zilei.

Dar aşa e în România: dacă nu poate fi şef, cetăţeanul patriei preferă să încaseze, cu demnitate, ajutorul de şomaj, ajutorul social, să râgâie bere la crâşma din colţ, la vreo masă de plastic, murdară, să înjure Guvernul şi pe Băsescu şi apoi să plece să se culce, obosit de atâta dezbătut. Şi un gust amar, ca de leşie, i se lasă în gură românului, care se vede nevoit să mai dea pe gât o bericioaică, pentru a scăpa de senzaţia de deşertăciune…

Anunțuri

Ipocrizie


Urmăresc, zilele astea, show-ul mediatic al mitei de la bac. Şi văd cum două licee din Sectorul 5 încep să fie arătate cu degetul, după ce dascălii de acolo – şi nu numai – s-au dedulcit la banii elevilor.

Situaţia este, însă, mult mai dură. Nu vorbim numai de două cazuri, de o mită la bac şi, în rest, de curăţenie, decenţă şi corectitudine. Nimeni nu vorbeşte despre banii ceruţi de directorii unor şcoli penttru înscrierea copiilor în unităţile şcolare pe care le conduc, despre modul în care inspectorii şcolari fac bani buni acceptând să se poarte frumos cu cei pe care îi verifică.

Buboiul nu a explodat, probabil nici nu va exploda, deoarece efectul ar fi devastator. Multe cadre didactice, ajunse cu pile, şpăgi şi săpături în posturi calde, ar trebui să fie dezbrăcate de secrete – din fericire, deoarece, uneori, sărmanele creaturi arată atât de dezgustător încât numai un pervers ar putea râvni la trupurile lor.

Mai jos vă voi povesti ce am păţit eu în anul 2001, atunci când am susţinut – am vrut să susţin – examenul de titularizare în învăţământ.

“Ne strigă să intrăm în săli. Persoana care citea listele, o doamnă de tip sovietic, umeri laţi, privire rece şi poate multe frustrări şi săruturi în dos unde a fost nevoie, mă priveşte rău de la început. Fatalitate!, cum ar spune Caragiale. Tot ea e şi unul dintre supraveghetori. Cealaltă, o femeie tânără, drăguţă.

Ajungem în sală. Scot nişte foi să mai repet. Ca un om conştiincios, timp de două săptămâni, cât am avut la dispoziţie să mă pregătesc, mi-am făcut sinteze, pe foi de caiet, duble, scris mare – titlurile erau scrise cu caractere şi mai mari, başca subliniate. Foile fuseseră rupte dintr-un caiet vechi, cu vreo 200 de file şi atunci le numerotasem. Cum ele fuseseră rupte de prin zonele libere, evident că şi numerele foilor erau aleatorii. Numai că Doamna Tanc avea să creadă altceva…

Pregătită şi tehnic pentru examen, mi-am luat şi călimara cu mine, nu de alta, dar să fiu „precisă”.

Stăteam pe rândul de la geam. Mădălina, pe cel de la perete. Mă duc să o întreb ceva şi atunci, doamna Tanc – nu i-am ştiut niciodată numele – îmi spune, în zeflemea : „Poate-ţi dă Numeralul”, aluzie la una din foile de pe bancă. „Am şi la Adjectiv”, îi răspund.

Ne dă foile de examen. Să completăm cu datele noastre. Doamna Tanc ne avertizează că este foarte corectă, vigilentă, ce mai, corectitudinea întruchipată.

Greşesc ceva şi cer o nouă foaie. Doamna vede cerneala cu care scriu şi, în corectitudinea sa fără limite, îmi spune că substanţa din stiloul meu este mai degrabă tuş. Drept pentru care, mă obligă să scriu cu pixul. Cum, nu am pix? Păi cum vin aşa la examen?

Degeaba îi spun că stiloul scrie bine şi am şi cerneala la mine. Doamna Tanc este de neînduplecat.

Milos, cineva îmi dă un pix.

Se aduc subiectele. Bag nişte foi în geantă, pe masă rămân unele albe. Nu am fost atentă să văd dacă printre ele erau şi foi scrise. Îmi dau seama de asta abia când scriu subiectele. Apuc voiniceşte vraful de hărtii şi dau să le bag în geantă. Dar cum FNI veghează pentru tine, Doamna Tanc mă vede. Incoruptibila, care a acceptat, totuşi, un mic protocol din banii noştri – am pus cîte zece mii de lei – mă cheamă la catedră. Repetă că nu va accepta părerea NIMĂNUI din sală. Îl cheamă pe şeful comisiei, o persoană, după cum am văzut, mare om, mare caracter: George Balica. Nu mă lasă să spun nimic. O ascultă orbeşte pe Madam Tanc. Semnez un proces verbal cum că am călcat pe bec. Din bănci, mai multe persoane îmi şoptesc „Ştiu că nu eşti vinovată”. Plec.

Am depus contestaţie. Evident, meciul era deja jucat, dar Doamna Tanc a recunoscutn că… e posibil să fi greşit. ?!?!?!!!!!!”

Fragmentul face parte din cartea aflată în lucru “Amintirile unui jurnalist de provincie”

Sunt doar un Cititor-de-Vise.


lacapatullumii

Sunt inca sub influenta impresiilor lasate de cartea “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” a autorului Haruki Murakami.

Am inceput sa o citesc intr-o zi. Nu stiu daca era calduroasa, sufocanta, plina de tensiune, ploiasa sau doar plina de plictiseala. Nici macar nu imi amintesc daca era seara sau dimineata momentul in care am deschis-o. Stiu atat: ca m-a captivat si ca regret ca nu are mai multe pagini. Gandirea aceasta, de tip cantitativ, chiar are legatura cu calitatea, desi noi, oamenii, suntem obisnuiti sa cerem, mai mreu, cantitatea in detrimental calitatii. De data aceasta, cele doua planuri-cantitativ si calitativ se intrepatrund.

Nu are rost sa incep sa povestesc actiunea. As stirbi tocmai ideea principala, suspansul, temele definitorii. Nu vreau sa conving pe nimeni sa puna mana pe carte. Este suficient sa citesti doar doua trei pagini si, gata, esti captivat si intorci spatele tuturor cronicilor si articolelor laudative. Pentru ca, nu-i asa? Dincolo de vorbe se afla emotiile si tot ce tine de afectivitate. O carte iti place sau nu, o intelegi sau nu, numai dupa ce trece prin creier si suflet, daca, intr-un fel sau altul, inteles doar de tine, cititor, acea carte reuseste sa patrunda, ca un abur, prin cotloanele ascunse ale mintii si sufletului tau. Sa il incalzeasca, sa devii un Cititor-de-Vise. Sau mai mult decat atat.cranii

“Iau craniul cu ambele maini si il privesc atent, indelung, asteptand sa emane caldura. O caldura care sa mi se transmita. Cand ajunge la o anumita temperatura – nu prea mare, ci doar ca o pata de soare in toiul iernii – craniul cel lustruit imi ofera visele sale. Inchid ochii si respir adanc. Imi las apoi degetele sa lunece in voie pe suprafata sinuoasa a povestii pe care urmeaza sa mi-o spuna. Numai ca vocea lui e stinsa, iar imaginile incetosate, ca niste constelatii care palesc in zori pe bolta cereasca…”. (Op. cit, pag. 204).

SRS: „… voi continua in politica ceea ce am inceput in presa”


Senatorul PNL Sorin Rosca Stanescu vorbeste, intr-un interviu acordat In prima linie.wordpress.com, intr-un limbaj alunecos, despre viziunea sa asuprea presei si politiculu. El sustine ca, in situatia in care PSD ar avea alt candidat pentru Cotroceni, in afara de Crin Antonescu, „nu liberalii vor iesi rau din povestea asta”.

1. In calitate de jurnalist ati fost foarte apreciat pentru curajul de care ati dat dovada publicand documente in facsimil, cum ar fi, spre exemplu, contractul de vanzare-cumparare dintre Traian Basescu – pe atunci, ministru al Transporturilor si Costel Casuneanu. Ultimul vindea un Mercedes viitorului presedinte al Romaniei. Un alt document publicat era cel privind cumpararea, de catre Traian Basescu, a unei case in Baneasa.
Ziaristul profesionist Sorin Rosca Stanescu are vreo intentie si prin incercarea parlamentara de a finaliza acele demersuri jurnalistice sau de a realiza altele similare?
Exista vreo intentie de finalizare a demersurilor de presa demarate anterior?
Unele sunt simple demersuri de presa. Alte dezvaluiri insa, pot avea, sau trebuie sa aiba, efecte politice. Daca vreti sa facem lumea mai buna decat este trebuie ca, plecand de la realitati, multe dintre ele evidentiate prin demersurile jurnalistice, sa ducem pana la capat analizele, sa cautam solutii si sa le implementam. In acest sens, da, voi continua in politica ceea ce am inceput in presa.

2. Are vreo legatura nasul finului cu tendintele centrifuge de rupere a PNL si cu intentia PSD de a avea un candidat propriu la prezidentiale?

Nu prea stiu ce inseamna nasul finului. Nu identific probleme reale in interiorul PNL care ar putea conduce, intr-un viitor previzibil, la ruperea acestui partid. Cu exceptia unui mic grup de la Sectorul1 care practic s-a autoeliminat, nu putem vorbi de tendinte centrifuge. Oficial candiatul USL este Crin Antonescu. A afirma ca PSD are o alta optiune in realitate ar insemna sa fac acestui partid un proces de intentie. Daca insa asa stau lucrurile, si suntem mintiti, mai devreme sau mai tarziu vom afla. Si nu liberalii vor iesi rau din poveste asta.

3. Un om care a avut pe cineva din familie in PSD a fost trimis cu treaba in PNL pentru a netezi drumul unui candidat social-democrat la prezidentiale?

Este o intrebare pe care chiar nu o inteleg. Nu stiu la cine va referiti si nu pot raspunde.

4. In urma cu un an, referitor la o implicare a serviciilor in scandalul plagiatului, Ioan Talpes afirma ca „Romania nu are in domeniu si, mai ales, in UE si NATO ofiteri de informatii in afara celor legali”.

http://www.ziare.com/victor-ponta/plagiat/talpes-usl-nu-i-va-permite-lui-ponta-sa-demisioneze-pentru-plagiat-interviu-ziare-com-1175265
Mai 2013-scandal interceptari PNL-sugerati o implicare a SRI. Costurile acestor actiuni ar fi uriase. Cine are interes sa denigreze si sa destabilizeze Romania atat pe plan extern-caz 1, cat si intern- caz 2? De fapt, cel mai interesant raspuns ar fi cel la intrebarea: „Ce poate/trebuie sa faca un om pentru a lucra aici, in Palat?”

 Afirmatiile lui Talpes il privesc pe el si imi doresc din tot sufletul ca ele sa fie corecte. Cat priveste inregistrarea efectuata in Cabinetul Presedintelui Senatului Romanie, a discutiilor purate de acesta cu ceilalti sapte lideri de varf ai USL, eu  nu am insinuat nicio secunda ca autorul ar fi SRI. Eu am cerut SRI-ului sa-si faca datoria si sa afle cine a incalcat legea savarsind practic o infractiune care tine de siguranta nationala.

Stop conducerii babelor!


Se spune că oamenii care nu au batrâni ar trebui să îşi cumpere. Sintagma asta sau ce o fi ea sigur a fost născocita de vreo babă nebăgată în seamă, supărată pe „curvele” tinere care nu mai au pic de repect faţă de ele, persoane pline de experinţă de viaţă şi capabile de multe.

Eu zic că aceste specimene, pline de frustrări, în fapt, care nu sunt capabile să se bucure de bătrâneţe sau care nu acceptă că pierd teren în faţa celor mai tinere, ar trebui pensionate. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât tinerele generaţii, preşcolarii, şcolarii etc nimeresc pe mâna unor babe, care, nu numai că nu mai au cine ştie câtă răbdare cu copiii, dar îi şi sperie. Păi, serios, acum, cui i-ar conveni să meargă de mână la teatru sau mai ştiu eu unde cu o babă grasă, uneori prea puţin îngrijită, cu picioarele umflate?

Şi, cum preştele de la cap se împute, greşeala este la Ministerul Educaţiei, deoarece sunt acceptate ca DEBUTANTE persoane cu vârsta de 49 de ani! Este inadmisibil ca asemenea persoane, aflate la o vârstă critică – menopauza- să aibă dreptul să intre într-un sistem în care, teoretic, nu ar trebui să fie ghidate de hormonii aflaţi într-un continuu război. Sigur, multi ar spune că fac discriminări. Din păcate, dacă s-ar gândi la rece, atunci,şi lucrurile ar merge mai bine.