Ţara lu’ Breichin Niuz


Din două în două minute, în ultimele zile, cel puţin, televiziunile de ştiri ne agasează cu Breaking News. Şi-a băgaz DD degetul în nas? Breichin Niuz! A scuipat Videanu în sân? Breichin niuz! A visat Dogaru, din nou, că e un mare comandant de oşti şi urlă că va instaura haosul şi anarhia în ţărişoară? Bine, ştiu, veţi râde, e deja haos în Românica, deci Dogaru ar veni la de-a gata.
Şi aşa. Toată ziua, bună ziua, breichin niuz din orice, bătut apa în piuă pe treaba cu Oltchim şi Dan Diaconescu. Mai apare Videanu şi îl face de două parale pe Victor Ponta, apoi iese şi premierul la atac, ofensiv ca Magda Ciumac când urla din platou’ lu’ domnu’ Dan: „Talent? Vrei talent?”
Telespectatoru’ nu mai pricepe nimic. În platouri, invitatii analizează, fac spume şi se învârt în jurul cozii. Iată, de pildă, acum, la România Tv, vorbesc concomitent – şi incoerent – Dogaru, Lavinia Şandru care are o coafură ce îmi aminteşte, nu ştiu de ce, de Irina Loghin şi Bogdan Chireac. Nu se înţelege nimic.
Începe emisiunea „Ultima oră” de la România Tv. Moderatorul este îngrozit. A aflat el ceva în legătură cu Dan Diaconescu. Ne va prezenta caracatiţa Oltchim. Să îmi pregătesc un castron cu popcorn. Poate văd un film bun. Nimeni din partea PDL. Dar am încredere în deontologia jurnaliştilor.
Corina Drăgotescu este interesată pe cine slujeşte DD, nu cine l-a făcut mare. În platoul emisiunii sunt şi spectatori, din ăia cu pensiile tăiate. Nu îmi dau seama dacă sunt şi tineri acolo.
Breichin niuz!!!!! În platou îşi face apariţia Costica Canacheu.
Se animă atmosfera, intră în direct directorul unui ziar de provincie. Prea multe personaje. Deja mă plictisesc.
Cătălin Striblea îi adresează lui Blănculescu o ântrebare în genul „nu-i aşa că pământul e rotund”. Curat deontologie.
Presimt că nimeni nu va înţelege nimeni nimic. Dacă aş înceta cu această auto-flagelare intelectuală şi m-as uita la un film?

Ram pa-pa-pam! Ochelarii de clubber şi politica


„Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş” pare să fie motto-ul mai multor politicieni români care, nefiind prea băgaţi în seamă la Centru, devin zmei în plan local. Astăzi mă voi opri numai asupra a două asemenea exemple. Este vorba despre deputatul şi preşedintele organizaţiei judeţene a PNL, George Scutaru şi nimeni altul decât celebrul fost soţ al fostei sale soţii, cel despre care s-ar spune, cică „Elvis has left the building”, Elwis Claudiu Săftoiu, o găselniţă tipic românească.
Aceşti bravi oameni de stat şi nu de sfat, de se contrează mediatic şi restrâns cu importante figuri din politica românească, dau verdicte si analizează.
În cotidianul buzoian „Opinia”, deputatul Scutaru, pe care, sincer, nu prea l-am văzut pe la televiziunile centrale, face o paralelă intelectuală şi (ne)inspirată între „Lista lui Schindler”, filmul atât de celebru încât nu mai e cazul să scriu ceva despre el şi Lista lui Ungureanu, adică acel pomelnic cu nume de cosmetice, papuci de casă şi alte alea.
Legătura pe care domnul Scutaru o vede între aceste două liste este profundă. Atât de profundă, încât ea poate scăpa din vedere unui citittor neavizat şi incapabil să pătrundă în esenţă: „Este o listă care relevă micimea umană, nesimţirea şi bunul plac. Toată ţara a aflat că, în timp ce oamenii demonstrau împotriva măsurilor de austeritate în frig, în timp ce viscolul făcea ravagii, la Guvern se derulau achiziţii „strategice” pentru obrazul subţire al premierului de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu. Toţi am putut vedea o lungă listă de pomezi, parfumuri, creme şi alte produse de igienă personală pentru bărbaţi. Fanii domnului Ungureanu ar putea spune că sunt achiziţii făcute pentru a fi date cadou demnitarilor străini. Nu vorbim de icoane, de albume, de tablouri sau cd-uri despre România cumpărate pentru a fi oferite unor oaspeţi. Este vorba de o lungă listă de produse achiziţionate din bani publici pentru a satisface pretenţiile lui Ungureanu. Am observat şi reacţia sa când presa i-a cerut explicaţii. Zâmbind subţire, din vârful buzelor, aruncând o privire superioară şi arogantă, a răspuns în două vorbe că un premier nu se ocupă de deconturi. „Nu răspund la prostiuţe din astea”, afirma savant Ungureanu. Este interesant ce va spune la alegeri, cum de Guvernul Ungureanu a refuzat cu încăpăţânare să restituie pensionarilor sumele reţinute ilegal din contribuţiile de asigurări de sănătate, în timp ce primul-ministru spărgea pe cosmetice şi alte produse de protocol peste o sută de mii de euro din bani publici, după cum arată documentele publicate de presă. Cam scump pentru buget a fost narcisismul acestui fals cruciat al dreptei.”
Ca să vadă cititorul buzoian că Scutaru nu e un oarecine şi că merită să mai prindă un mandat de deputat, spune că a stat de vorbă cu Mihai Răzvan Ungureanu. Pe care îl laudă că e băiat deştept, dar stă prost rău la capitolul caracter. „Am avut ocazia să discut nu o dată cu Mihai Răzvan Ungureanu şi cred că este o persoană cu certe calităţi intelectuale. Din păcate, orgoliul, autosuficienţa şi lipsa de caracter îmbibă personalitatea fostului premier şi sunt direct proporţionale cu erudiţia sa”.
Un alt personaj care se dă cocoş prin provincie este nimeni altul decât marele Elwis Claudiu Săftoiu, cel despre care unii patroni de media din Buzău au impresia că face audienţă. Aşa că, oricât de bun şi devotat ai fi, dacă patronul trebuie să decidă cine va face o emisiune – tu sau Săftoiu – consideră că ai pierdut din start. Acest lucru nu a făcut decât să îmi confirme că pot fi un nimeni, un zero tăiat în mii de particule, dacă sunt un om ce s-a făcut remarcat prin gafe şi banalităţi la Centru, dar a avut şansa să ocupe posturi-cheie, atunci în provincie sunt un zeu.

Când absenţa argumentelor e înlocuită cu jigniri


Trăim vremuri desprinse, parcă, din perioada lui 1990, atunci când la televizor vedeam în ce lux a trăit Ceauşescu spre deosebire de bietul popor asuprit, nevoit să stea în beznă, frig şi să facă foamea.

Cam asta e imaginea pe care mi-o fac seară de seară când văd cum Antena 3 prezintă, înfierată de mânie proletară, listele de cheltuieli de protocol ale cabinetului MRU. Şi, ca omul de rând să priceapă mai bine despre ce e vorba, eventual, să iasă în stradă să urle cât îl ţin bojocii lozinci anti prezidenţiale, jurnaliştii trustului Intact auînceput să recurgă la jigniri, la comparaţii deloc măgulitoare pentru cei care nu le sunt prieteni.

Vorbind despre cheltuileli, jurnaliştii au ajuns şi la capitolul produse agroalimentare. Obişnuiţi, probabil, cu shaorma, mititei şi ceafă de porc la grătar, jurnaliştii au fost şocaţi să constate că unii oameni consumă şi… seminţe. Motiv pentru care au sărit ca arşi şi au decis: am avut un premier papagal.

În calitate de consumatoare de nuci, seminţe şi alte produse bio, eu nu pot decât să ma simt jignită.

Aştept- şi sper – să se dea publicităţii lista cheltuielilor Guvernului Ponta, care, poate, spală putina.

Schimbarea clasei politice, între mit şi aplicabilitate


Românul e un paradox în sine: îi place noutatea, dar şi vechiul, iar acest lucru se observă, cu precădere, în perioadele electorale, când pune ştampila pe un candidat. Atunci când acel candidat are şi o odraslă care intră în politică, lucrurile se simplifică, creându-se adevărate dinastii.

Este şi cazul tinerei speranţe a politicii româneşti, buzoianul social-democrat şi deputat Adrian Mocanu, înalt ca brazii şi dârz ca Sfinxul din Carpaţi. Acesta vorbeşte, într-un interviu pentru ziarul Adevărul, despre traseul său în politică, despre reuşite şi biserici, adică despre tot ceea ce Eminescu sintetiza atât de plastic spunând „cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl”.

Reproduc mai jos ceva din gândirea abisală a acestui politician, omul care va duce ţara pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Replicile lui Adrian Mocanu, date spre învăţătură şi păstrare posterităţii, sunt adevărate izvoare de înţelepciune. Dar, după cum spunea poetul, eseistul şi jurnalistul bengalez Bankim Chandra Chattopadhyay, „Nu te strădui să-ţi arăţi înţelepciunea! Dacă ai înţelepciune, ea se va exprima singură, fără să depui nici un efort.” Sau, mai pe româneşte şi mai aplicabil în cazul junelui Mocanu, „dacă tăceai, filosof rămâneai”.

“Domnule, esenţial e să ai şi nişte studii, asta voiam să spun”.

“Am crezut în social-democraţie, n-am mai crezut în Ion Vasile. Nu mă lăsa să-mi desfăşor activitatea să mă duc să mă întâlnesc cu oamenii. Când un om are o vârstă, e greu să te înţelegi cu el. Tu poate ai altă putere de muncă, te urci în maşină şi te duci la un hram de biserică, la ceva. Pe el asta îl deranja”.

“Dreapta ştiţi ce înseamnă? Să am eu atât de mulţi bani încât să-i dau şi ăluia să trăiască şi el bine. Noi nu avem în primul rând educaţia asta. De asta sunt în PSD, partid de stânga”.

“Care sunt realizările pe care le-aţi avut în cei patru ani de mandat?
Păi să vă iau cu câte biserici am ajutat şi am…?”

“Trebuie să facem ceva. În localitatea Săpoca, unde, aţi văzut, s-a intrat şi în Cartea Recordurilor cu cea mai mare salată din lume…“

Alte exemple de înţelepciune marca Adrian Mocanu găsiţi aici: Şansa Buzoiană.