Răzvan Corneţeanu, onoarea naţiei şi dejecţiile.


„Ignoranţa ne costă mai scump decât educaţia” Corneliu Vadim Tudor

Georgiana Arsene

Octavian Goga scria că un poet trece durerile poporului prin sufletul său şi se transformă „într-o trâmbiţă de alarmă”. Deşi mă îndoiesc sincer că jurnalistul Răzvan Corneţeanu a citit opera lui Goga, observ că el s-a gândit să „spele” onoarea patriei rusofobe care s-a simţit, chipurile, jignită, de reacţia vicepremierului rus, Dmitri Rogozin. Motivele sunt cunoscute şi se găsesc sute de articole pe net, aşa că, dacă vreţi detalii, căutaţi informaţiile.

De la bun început vă atrag atenţia că articolul-opinie sau ce vrea să fie scris de Corneţeanu „bate” de departe „analiza” în care se arată clar că ruşii din Ambasada de la Bucureşti „fac mişto gros de presa română”. Şi aceasta deoarece materialul este plin de invective, este atât de jignitor încât nu ar merita să fie publicat nici măcar pe un caiet ascuns sub un pat. Imagini pentru razvan corneţeanu

Imagini pentru sergei lavrov„Crimele” ruşilor şi Regulamentul Organic

Este inadmisibil să vorbeşti despre vicepremierul Federaţiei Ruse în termeni precum cei din citatul următar: „Vă purtăm, ţie şi derbedeilor din vârful Federaţiei o vie silă şi repulsie pentru tot ce faceţi rău pe această planetă! Iar naţiunii ruse, „recunoştinţa” pentru crimele din ultimii câteva sute de ani la adresa poporului român.”

Corneţeanu atacă grav, direct, gramatica limbii române. „Ultimii câteva sute de ani”+ „Ultimele câteva sute de ani”. Este vorba despre acordul în gen şi număr, noţiune care se învaţă în clasa a doua…

Ia să vedem ce spune Nicolae Iorga, în lucrarea sa „Istoria poporului românesc”, pag. 526, despre „odioşii” ruşi:

„În anul 1802 Rusia smulsese Porţii un nou hatişerif în care se făgăduia principatelor neaşteptat de multe lucruri: desfiinţarea tuturor impozitelor introduse de la 1783, dreptul Divanului de a putea face obiecţiuni la cererile de provizii, plata punctuală şi imediată a lor, înapoierea moşiilor încălcate din raia, ocuparea dregătoriilor din ţară în primul rând cu boierimea de ţară şi în sfârşit sorocul de şapte ani pentru stăpânirea domniilor. Moldovenii obţinuseră acordarea acestor privilegii prin plângerile pe care le făcuseră generalului rusesc şi, în petiţia lor, încă păstrată, se găsesc vechile plângeri asupra cheltuielilor de neîndurat ale veşnicului schimb al domnilor şi ale proviziunilor pentru capitala turcească”.

Tot Iorga adaugă, la pagina 528, că, „după revoluţia grecească, ruşii ajunseră, prin Tratatul de la Acherman din 1826, în situaţia de a putea smulge Porţii noi condiţii pentru binele domnilor; ei continuară apoi şi după noul război cu turcii, prin pacea de la Adrianopol din 1829, această bună operă şi dăruiră în sfârşit ambelor ţări bine-chibzuitul şi bine-îndeplinitul Regulament Organic din 1832„.

Ucraina oferă o pâine albă de mâncat?

Asta asa, ca un mic exemplu. Corneţeanu merge pe linia fostului proprietar al Reporter Virtual, Tiberiu Lovin şi spune vrute şi nevrute despre ruşi. Pe Lovin aţi putut să îl vedeţi în toamnă cum s-a făcut de râs strângând mărunţiş în faţa sediului Ambasadei Federaţiei Ruse de la Bucureşti. Pentru împrospătarea memoriei, citiţi aici şi aici.

În acest punct mă întreb dacă nu cumva Ucraina oferă o pâine albă de mâncat comentatorilor români, care, pentru a arată „grozăviile” comise, chipurile de ruşi, citează personaje din ţara vecină? Sau este un ordin de aliniere al propagandei americane? Deşi, sinceră să fiu, tind să cred că este prima variantă…

De jigniri nu a scăpat nici şeful diplomaţiei ruse, dl Lavrov, despre care Răzvan Corneţeanu crede că nu are nimic interesant de spus ba, mai mult, că  este mafiot. „De pildă, trageţi aer în piept într-o seară în care nu aveţi nimic de făcut, adânciţi-vă în fotoliu şi urmăriţi-l pe „şeful diplomaţiei ruse”, Serghei Lavrov. Dacă nu adormiţi, după scurt timp, orice om cu mintea întreagă începe să se întrebe dacă de fapt omul ăsta nu este cumva „şeful mafiei ruse””. Cum era cu rusul care, atunci când „se plictiseşte, îi provoacă pe cei din jur” (citatul îi aparţine jurnalistului român-n. Georgiana Arsene)?

Ce încheiere merită acest articol? Nici una, deoarece groparii României îşi fac treaba cu vârf şi îndesat…

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre “Răzvan Corneţeanu, onoarea naţiei şi dejecţiile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s