De ce să ne temem de Rusia?


Georgiana Arsene

Ideea acestui material nu este nouă şi, în alt context, ar fi fost chiar o întrebare retorică.

Din păcate, nu este şi propaganda ţesută în jurul conceptului de Rusie dominatoare, cu tendinţe expansioniste, care este tot mai des aruncată pe piaţa media din România.

În articolul intitulat „Perspectiva rusă, turcă şi europeană asupra Balcanilor de Vest”, publicat în Buletinul DSPE, nr. 347, din 6-12 martie 2017, al Centrului de Prevenire a Conflictelor & Early Warning, autoarea –  Irina Iacovoiu – susţine că „Influenţa Federaţiei Ruse în Balcanii de Vest este sesizabilă la toate nivelurile statelor: politic, militar, economic, social şi societal. Bineînţeles, nu trebuie omisă componenta informaţională a ingerinţelor Moscovei în regiune. (…) În plus, Rusia descurajează în mod oficial statele din Balcani pentru a nu adera la NATO, vizând, în schimb, cooperarea militară strânsă cu Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), sprijinită de Moscova. Muntenegru se pregăteşte să adere la NATO pe deplin în 2017. În faţa acestui termen, Moscova îşi foloseşte toate pârghiile de care dispune pentru ca statele din Balcani să coopereze mai strâns cu forţele ruse şi să adere la alianţa OTSC. Această campanie anti-NATO ar putea avea un impact semnificativ asupra rezultatelor misiunilor de menţinere a păcii ale Uniunii Europene (EUFOR) şi NATO (KFOR) în Balcanii de Vest”.

Site-ul www.timpul.md, sub titlul fabulos şi fantasmagoric „Moscova crede că Dumnezeu e rus şi o va apăra de România”, din data de 3 octombrie 2011, preintă opinia autorului, Constantin Tănase, crare are impresia că ştie care sunt aspiraţiile Rusiei. El îşi bazează opinia pe felul în care a perceput filmul „Strategia”, realizat de Institutul Rus pentru Cercetări Strategice. Consideră că pelicula este o „bijuterie în arta manipulării şi dezinformării”, fiind de un antiromânism „greu de imaginat”„Ideea de bază a filmului e preluată din arsenalul propagandistic imperial al Moscovei: România, ca o ţară duşmănoasă, Republica Moldova, pe care vrea să o anexeze, are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi e folosită de Occident (SUA) drept un instrument politic, militar, informaţional s.a.m.d., împotriva Rusiei”. FoNet/EPA-REGIONI-KFOR

Eşecul democraţiei liberale şi conceptul de „smart power”

În documentul elaborat de preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, în anul 2000, intitulat „Rusia la cumpăna dintre milenii”, „dădea clar de înţeles că democraţia liberală fusese un eşec în Rusia şi că ţara avea nevoie de o mână forte la conducere pentru a prospera. „Rusia nu poate deveni o versiune a Statelor Unite sau a Marii Britanii, de pildă – scria el – unde valorile liberale au rădăcini istorice adânci. La noi, statul, instituţiile şi structurile sale au jucat întotdeauna un rol extrem de important în viaţa ţării şi a poporului. Pentru ruşi, un stat puternic nu este o anomalie de care trebuie să se descotorosească. Dimpotrivă, este o sursă de ordine”, notează Martin Sixsmith în cartea „Rusia-un mileniu de istorie”, pagina 532, citând lucrarea lui Vladimir Putin, „First Person ”, pagina 214.

Prezentam mai sus o părere privitoare la influenţa Federaţiei Ruse, şi din punct de vedere militar, în Balcanii de Vest, care atrăgea atenţia asupra faptului că ruşii se opun expansiunii NATO în regiune. „De ce suntem îngrijoraţi? Radarele şi sistemele defensive acoperă teritoriul nostru până la Urali. Ne neutraliează o parte din armele nucleare, baza capacităţii noastre de apărare. Toţi experţii ştiu acest lucru. Şi voi veniţi să ne spuneţi să nu ne facem griji, că nu veţi folosi aceste sisteme împotriva noastră” afirma Vladimir Putin cu prilejul unui interviu.

În data de 5 martie 2014, Revista Intelligence „În serviciul tău” publica articolul intitulat „Smart power, o alternativă pentru Rusia” şi elabora ideea potrivit căreia există o minimă soluţie ce ar putea oferi „un minim de predictibilitate acţiunilor acestui actor statal cu „efect tulburător asupra popoarelor din Occident”. ”În ciuda resetării relaţiilor cu SUA, puterea autocrată de la Moscova şi-a menţinut obiectivul aferent Războiului Rece – de a defini drept inamici puterile occidentale care se opun restabilirii dominaţiei ruse în fostele republici sovietice şi a revenirii sale drept o putere militară, industrială şi tehnologică”.

Războiul informaţional

O analiză publicată pe Foreign Policy Research Institute(FPRI) şi citată de Digi 24, în data de 24 martie a anului în curs, susţine că „Rusia duce un război informaţional în care România este o miză puternică pentru a împiedica o alianţă a ţărilor de la Marea Neagră şi, în acelaşi timp, militarizează Marea prin intermediul Crimeei”. Potrivit Digi 24, pentru Rusia, Europa nu reprezintă decât „cobaiul” pe care îşi testează propaganda şi tehnicile de dezinformare. „Scopul Rusiei este să slăbească încrederea în instituţiile Euro-Atlantice, precum UE şi NATO”.

Observăm aici una din cele mai puternice componente ale rusofobiei şi anume inducerea ideii că Rusia este agresorul înnăscut al vecinilor săi.

„Occidentul s-a lipit strâns de NATO. Iar NATO a ajuns astăzi să includă întreaga Europă Centrală şi Orientală, pătrunzând până în interiorul graniţelor care fuseseră ale URSS, adică în cele trei republici baltice. Şi nu a fost de ajuns şi nu va fi de ajuns, căci în realitate NATO deja include Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia şi Albania, controlează Muntenegru (viitoare intrare), a pus piciorul în Moldova, în Georgia, în Ucraina; face presiuni asupra Macedoniei, Serbiei şi Bosniei Herţegovina”. Giulietto Chiesa, „Putinofobia. Rusia contemporană şi angoasele Occidentului”, pag.74.

Se vorbeşte despre faptul că în 2008 Rusia ar fi „agresat” şi „invadat” Georgia. Nimic mai neadevărat, având în vedere că o comisie de anchetă promovată de Consiliul Europei, dupa zece luni, ajunge la rezultatul că preşedintele de atunci, Mihail Saakaşvili, fusese cel care a declanşat atacul asupra oraşului Ţhinvali şi a Osetiei de Sud. În raportul din 2 decembrie 2008 se mai arată şi că forţele de peacekeeping ruseşti, aflate legal în Osetia, au fost atacate de Georgia.

Ca să nu mai pomenesc de „jelaniile” analiştilor şi jurnaliştilor români de politică externă care deplângeau soarta Ucrainei „invadate” de ruşi şi a Crimeei „anexate”, dar nu pomeneau-şi nu menţionează nimic nici până în ziua de astăzi de masacrul de la Odesa din 2 mai 2014. Aceasta în condiţiile în care o cunoscută jurnalistă româncă, Sabina Fati, a efectuat vizite în regiune. Întrebată de ce nu a menţionat nimic despre eveniment, deşi există înregistrăti video ale masacrului şi de ce fapta nu a fost sancţionată de nici un tribunal internaţional, a dat un răspuns evaziv, neconvingător.sabina fati

Uniunea Europeană şi NATO cheltuiesc o mulţime de bani pentru a contracara aşa-zisa ameninţare rusă. Concomitent, adevărata ameninţare, Extremismul sângeros care răspândeşte teroare atât pe pământ european, cât şi rusesc.

Este momentul ca noi toţi să ne trezim şi să abandonăm rusofobia, pentru a coopera în mod natural cu Rusia împotriva terorii. rusia_stare_soc_explozie_metrou_sankt_petersburg

Articolul meu nu este şi nu are cum să fie exhaustiv. Este doar o întrebare structurată sub forma unui text. Este doar un îndemn la a avea curajul să priviţi lucrurile în faţă.

Siria, Irak, Afghanistan, Iugoslavia… Cine a intervenit armat aici? În nici un caz Rusia!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s