Despre nimic.


O sinucidere. Nu se stie motivul real si afli despre asta la cateva zile dupa ce trebuia sa te intalnesti cu femeia care si-a pus capat zilelor, luand cu ea singura fiinta care a iubit-o si pe care o iubea: un caine. Un caine mic, alb si pufos, care dormea ca un copil, intins pe spate, cu labutele intinse, un animal care te privea cu ochisori inteligenti si veseli. Si, intr-o fractiune de secunda, totul s-a curmat. Brusc. Fara explicatii, fara un strigat de ajutor, fara nimic.

Si iti raman in minte doar cateva cuvinte, auzite stins la telefon si intrebari care nu isi gasesc raspunsul. Si atat… Restul… Care restul?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s