„Du-te-n p… mea!”


Azi am mers iar cu autobuzul 182, ala in care, in luna septembrie a anului trecut, mi-a fost furat portofelul cu acte, carduri si bani.

Am prins un loc liber. Bucuria mea a fost de scurta durata. Dupa ce m-am asezat relativ confortabil pe scaun, intepata de privirile pensionarelor care aveau impresia ca li se cuvine locul meu PLATIT, mi-am pus castile in urechi si am dat muzica la maxim. Evit, astfel, sa fiu partasa la tot felul de discutii.

Un amanunt deloc neglijabil este cel referitor la locul meu, situat in paralel-dar nu fata in fata-cu locul special amenajat mamei si copilului, unde se odihnea un domn trecut bine de prima tinerete.

La o statie a urcat o mama cu 3 baietei. Habar n-am avut ca pensionarele au tot vorbit cum ca eu sunt o nesimtitta ca nu ma ridic sa cedez locul. Nu vad logica in cazul asta, in definitiv locul meu era PLATIT si nu trebuia sa dau socoteala nimanui. Mai ales ca locul de la mama si copilul era ocupat de un barbat.

Cand sa cobor, mama baietilor, foarte „amabila”, imi spune ca, in sfarsit, am avut bunul simt sa ma ridic. Ii spun ca locul de la mama si copilul e ocupat de un barbat. Logica individei este, insa, la minus infinit. „Domnul are parul alb”. Wtf?!!?? Si? Care e legatura?

Individul spune, in sila, ca el vine de la spital.

Cand am coborat, individa, aratand care este nivelul sau de educatie si care va fi gradul de educatie al copiilor, imi transmite: „Du-te-n p… mea!”

 

Anunțuri

Un gând despre “„Du-te-n p… mea!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s