File de jurnal. Carmen Iohannis.


Draga jurnalule,

Stiu ca pana acum am tot scris in minunatele tale pagini cu margini aurii despre iubirea mea fara margini pe care i-o port si acum, dupa atatia ani, lui Klaus. Pe care l-am cunoscut cand era un parlit de dascal de fizica, ce pierdea mereu cheia de la laborator. Doamne, cat ne mai distram atunci! Stateam cate un trimestru pana o gaseam! Si toti elevii il iubeau.

Astazi, insa, imi dau seama ca iubirea mea nu a contat prea mult pentru sotul meu. Stiu ca el este si al meu si al patriei, dar cand se intoarce, il primesc in patul meu. Nu despre asta vreau sa vorbesc, nici despre faptul ca ne-am pierdut casuta din centrul Sibiului, acolo unde, privindu-ne in ochi,am decis sa mai falsificam niste acte, ci despre nunta pe care am avut-o.

Pai se poate sa citesc azi despre niste necunoscuti, cica sunt Grace Kelly, o actrita de la Hollywood si Printul Rainer al iii-lea si sa aflu ca au avut o nunta plina de lux? Da cine sunt astia, draga? Ca pe la noi, pe la Sibiu, am auzit de Cioaba, nu de Rainer asta, cine-o fi el. Sunt un munte de nervbi. Nu mai pot nici sa zambesc asa frumos, cu toti dintii, cum o fac in toate pozele. Daca pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii… Bine ca nu sunt.

Rainier Kelly

Am vorbit si cu colegele in cancelarie, azi, cand am ajuns la scoala si toate m-au asigurat ca sarmale ca la nunta mea n-au mancat nici la pomeni. Si ca rochia mea cu trena, cu care am maturat prin Hermannstadt, a fost mirifica, iar genunchii mei au fost cei mai admirati de barbatii din oras.cki

Parca mi-a mai venit inima la loc, da’ tot nu sunt impacata; cine-s aia doi, draga, ca io nu-i cunosc? L-am intrebat si pe Klaus, dar, pana sa caute el pe Google, s-a facut dimineata, ca nu gasesa butonul de deschis laptopul. Asa a fost el mereu, mai lent cu butoanele… Un dulce… Noaptea nuntii a durat o luna, dar, intr-un final, s-a intamplat. Am dormit bustean o saptamana dupa aia. Trebuia sa ne refacem.

Ei, tot raul spre bine. Acum sunt prima doamna, ma plimb in toata lumea, arat pozele in cancelarie si ma laud ca de obicei. Sunt o frumoasa, o respectata si o decenta, tu, jurnalule! Hai, te kiiss!

P.S. Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s