Corado devine jurnalist.


La prima vedere, titlul nu spune nimic, mai ales pentru cei care nu il cunosc pe Corado. Mi-e lene sa dau link-uri aici, asa ca va rog sa cautati in arhiva blogului si sa va dumiriti singuri cine este acest personaj.

Dupa cum stiti, cei care ma cititi, evident, Corado lucra ca paznic. Ei bine, suparat ca nu ii sunt recunoscute meritele si avand un self respect de sine din ce in ce mai scazut, asta, evident, si pe fondul unor neimpliniri de natura sufleteasca, barbatul a decis ca este momentul sa faca o cotitura. In viata si cariera sa, asa ca s-a angajat, Dumnezeu stie cum, la un ziar.

Prima data, Corado s-a prezentat la redactia obscurului cotidian si a cerut sa discute cu directorul. Acesta, un tip inalt, uscativ, duhnind usor a alcool, cu tigara in coltul gurii, l-a invitat sa ia loc pe unul din cele doua fotolii de la fumoar si sa ii spuna pricina pentru care il cauta, atunci cand era atat de ocupat. De fapt, se uita la poze cu gagici pe net si punea imagini deocheate pe desktop, spre indignarea femeii de serviciu.

Corado si-a dat jos ochelarii de soare, a tras adanc aer – impropriu spus, dar asta e-in piept si a rostit pe un ton solemn: „Vreau sa ma fac ziarist”.

Multumit de felul in care abordase problema, Dovleac, directorul ziarului, i-a incredintat rubrica Sport si, eventual, Monden, dupa caz. I-a promis chiar ca il va avansa la gradul de jurnalist de investigatii, dandu-i de inteles ca vrea doar ca numitul Corado sa fie obedient.

Din toata discutia, Corado nu a inteles decat dupa lucruri: ca fusese acceptat si ca urma sa mearga la carciuma din spatele redactiei, sa ii multumeasca „binefacatorului” sau.

Chiar de a doua zi, Corado a inceput sa mearga pe teren, in scopul culegerii de informatii. Intrebarile sale erau de toata jena, el fiind interesat doar de Gigi Becali si de comunism, la modul: „Aveti la fel de multi bani ca Gigi Becali?” si „Nu era mai bine, domle, cu comunistii? Avea toata lumea servici, casa…”.

Dovleac era foarte multumit de noul sau angajat, deoarece nu punea intrebari, nu visa sa ii ia locul si, cel mai important, turna tot ce se intampla in redactie in prezenta, absenta sau in orice alta varianta temporala si fizica a directorului.

Singura care avea de tras din toata povestea asta era Marcela, secretara, care trebuia sa intuiasca ce voia sa spuna Corado in articolele pe care i le dadea la corectat. Marcela era fata buna la toate: corecta materialele, raspundea la telefoane, avea in geanta pastile de Antinevralgic si barfea cat cuprinde.

Intr-o zi, redactia a fost zguduita de un scandal, in fapt, de niste istericale ale uneia care se ocupa de pagina de Horoscop, deranjata ca Dovleac injura. Nici Corado nu fusese chiar usa de biserica, asa ca s-a convocat imediat o sedinta de redactie pentru solutionarea situatiei.

In urma speech-ului directorului s-a decis ca fiecare care mai injura sa puna intr-o cutie, special amenajata, cate 1 leu. Nu se specifica insa ce se va face cu banii, dar e de la sine inteles ca sumele colectate urmau sa acopere datoriile facute de Dovleac la carciuma. dovl

Si asa, s-a restabilit partial pacea in redactie.

Din pacate, cariera de jurnalist a lui Corado avea sa se incheie repede, din pricina managementului defectuos al lui Dovleac, care a dus ziarul spre faliment. Si asa, unul din condeiele patriei avea sa se piarda spre a nu se mai intoarce,  niciodata…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s